fbpx
Schimbări climatice și societatea

Impactul sistemului alimentar asupra climei

Complicata relație dintre ce mâncăm și climă (I)

Sumar

  • Sistemul agroalimentar și schimbările climatice sunt interconectate, afectându-se reciproc.
  • Lanțul agroalimentar afectează mediul înconjurător prin emisii de gaze cu efect de seră (GES), precum și prin folosirea unei cantități mari de apă și pământ.
  • GES sunt emise atunci când pădurile sunt defrișate pentru a face loc fermelor, când animalele rumegătoare digeră hrana, când combustibilii fosili sunt folosiți în transport și operarea mașinilor agricole, și când resturile sunt aruncate în groapa de gunoi.
  • Produsele de origine animală au cele mai mari amprente de carbon și apă, în timp ce alimentele vegetală reprezintă o alternativă mult mai sustenabilă.
  • Deși cele mai mari emisii se înregistrează în timpul producției, în țările dezvoltate o mare parte din produsele alimentare sunt irosite la nivelul consumatorului.
  • Sărbătorile de iarnă sunt perioada anului când tindem să cumpărăm, gătim, mâncăm și irosim foarte multă mâncare, însă anul acesta putem face mici schimbări pentru a ne reduce amprenta negativă.

Te-ai întrebat vreodată de unde vine mâncarea ta, de câte resurse a fost nevoie pentru a o produce, câți kilometri a parcurs până la tine în farfurie, și care este amprenta de carbon a dietei tale? Deși poate părea mai puțin evident, alegerile alimentare pe care le facem zi de zi au un impact direct asupra mediului înconjurător, ramificațiile lor întinzându-se la nivel global. Dealtfel, există o legătură directă între sistemul alimentar și schimbările climatice, cele două influențându-se reciproc.

Ce mâncăm azi ca să ajutăm planeta și să rămânem sănătoși?

Dieta potrivită pentru a ne reduce amprenta de carbon depinde, într-o oarecare măsură, de locul unde ne aflăm. Așa cum vom vedea spre finalul articolului, o parte din gazele cu efect de seră (GES) sunt emise în timpul procesării, transportului și comerțului. Cu toate acestea, emisiile din timpul producției (și nu cele din timpul transportului) au cea mai mare pondere, așa ca este util să știm care sunt alimentele pe care ar fi bine să le evităm sau să le consumăm mai rar.

Comparată cu oricare altă sursă de hrană, carnea rumegătoarelor (bovine, ovine, capre) emite cea mai mare cantitate de GES. Fiecare porție de carne de vită este de aproximativ 316 ori mai intensă în GES decât leguminoasele, de 115 ori față de nuci și semințe, și de 40 de ori față de soia. Aceste calcule includ emisiile asociate cu defrișările pentru uleiurile de palmier și soia, demonstrând că o dietă centrată pe carne (și într-o măsură ceva mai mică pe lactate) este dăunătoare pentru mediul înconjurător. Insectele – deși foarte rar consumate în România – reprezintă o sursă de proteine mai prietenoasă cu clima. Și peștii furajeri (sardine, hering) emit o cantitate relativ redusă de GES, însă consumul de apă necesar pentru creșterea peștilor este considerabil mai mare față de consumul de apă pentru celelalte alimente.

Graficul de mai jos estimează contribuția fiecărui aliment la GES, primele locuri fiind ocupate de carnea de vită, carnea de miel și produsele lactate. În funcție de felul și locul unde este produs alimentul, impactul său variază. 

Emisiile de GES/porție de mâncare (sursă: BBC, infographic creat după Poore și Nemecek).

Dietele vegane tind să aibă amprenta cea mai redusă de GES pe cap de locuitor în 97% din cele 140 țări incluse în acest studiu realizat de Centrul Johns Hopkins Pentru un Viitor Locuibil. Pentru un locuitor din SUA, spre exemplu, chiar și creșterea substanțială a cantității de alimente vegetale consumate pentru înlocuirea nutrienților de origine animală, emisiile ar rămâne considerabil mai mici decât pentru o dietă omnivoră, datorită amprentei scăzute de GES pe kilocalorie ale majorității alimentelor vegetale.

Același studiu menționează că dacă întreaga lume ar adopta dieta tipică țărilor bogate (hipercalorice, bogate în carne și lactate), emisiile de GES ar crește cu 135%, iar consumul de apă cu 47%. Și totuși, nu înseamnă că întreaga populație trebuie să devină vegană. Adaptarea regimului alimentar trebuie să țină cont nu numai de impactul pentru mediul înconjurător, ci și de locație, cultură, acces, nutriție, precum și preferințe personale.

Un regim alimentar flexitarian, bazat în principal pe surse vegetale, poate include cantități modeste de produse de origine animală. Așa numita „dieta de sănătate planetară” (planetary health diet) recomandă un consum maxim de 98g de carne roșie (carne de porc, carne de vită sau miel), 203g de pasăre și 196g de pește pe săptămână. Există suficiente studii care dovedesc că un consum ridicat de carne roșie și carne procesată este nociv și pentru organismul uman, așadar pentru a ne asigura necesarul de proteine, ar fi bine să consumăm cel puțin 125g de fasole uscată, linte, mazăre și alte nuci sau leguminoase pe zi. Este important să mâncăm mai multe fructe și legume, precum și cereale integrale, și să avem o dietă variată pentru a ne asigura că obținem toți nutrienții de care avem nevoie. 

Sărbători de iarnă mai prietenoase cu mediul înconjurător

Suntem obișnuiți să asociem belșugul cu bunăstarea, iar Crăciunul este una dintre perioadele în care cumpărăm și cheltuim în exces. Indiferent de categorie, am putea încerca să cumpărăm și să irosim mai puțin, fie că este vorba de produse electronice, haine, sau mâncare.

Pe lângă amprenta de carbon din cadrul producției, mâncarea noastră continuă să emită GES mai ales când ajunge să se descompună în groapa de gunoi. În Uniunea Europeană, 20% din totalul de alimente produse sunt pierdute sau risipite, în 70% din cazuri acest lucru întâmplându-se în gospodării. Dacă am integra toată cantitatea de alimente risipite la nivel mondial într-un top al celor mai mari emițători de GES, aceasta ar ocupa locul 3, după SUA și China. 

Risipa de alimente nu înseamnă pierderi numai pentru mediul înconjurător, ci și pentru fiecare dintre noi. Un studiu realizat de Food Waste Combat arată că în România cheltuim pe hrană aproximativ 40% din venituri, din care 33-50% ajunge la gunoi. Practic, din 3 plase de cumpărături, cel puțin una ne este inutilă.

Cea mai eficientă metodă de a evita risipa este prin a cumpăra mai puțin. Avem obiceiul de a cumpăra foarte multe produse înainte de Crăciun, deși magazinele se redeschid uneori chiar și în prima sau a doua zi de Crăciun. Dacă am cumpăra mai puțin și mai des, am putea să evităm risipa. Așa cum arată graficul următor, în România tindem să aruncăm atât mâncarea gătită, cât și alimentele proaspete, precum legume și fructe.

Mâncarea pe care o risipim în România (Food Waste Combat).

În acest an putem face din sărbătorile de iarnă evenimente mai echilibrate, în care cumpărăm, gătim, mâncăm și irosim mai puțin. Trei lucruri ne pot ajuta să ne reducem amprenta negativă: să mâncăm mai puțină carne (în special carne de vită), să nu mâncăm în exces, și să nu risipim alimentele.

Ghidul acesta oferă sfaturi pentru depozitarea corectă a alimentelor, precum și idei de refolosire a resturilor rămase. Pentru meniul de Crăciun, putem încerca să facem mici schimbări, fără a afecta tradiția cu care ne-am obișnuit. Spre exemplu, înlocuirea unei mese cu o alternativă vegană (câteva idei aici), sau pregătirea unei prăjituri fără produse de origine animală (precum cozonacul acesta vegan) sunt pași mici spre un Crăciun mai prietenos cu mediul înconjurător. O altă schimbare de perspectivă pe care o putem adopta este să considerăm carnea și produsele de origine animală drept alimente de lux, nu de bază. 

De ce este nevoie să ne schimbăm dieta? Impactul sistemului alimentar asupra climei

Sistemul alimentar cuprinde diverse etape: producție, transport, comerț, consum și managementul deșeurilor. Toate acestea depind de numeroase resurse precum apă (70% din utilizarea apei dulci este în agricultură), pământ, minerale, energie regenerabilă, dar și combustibili fosili. Folosind aceste resurse, lanțul de producere și aprovizionare cu alimente creează aproximativ 26% din totalul de emisii antropogenice de gaze cu efect de seră (GES). Această estimare include emisiile provenite din agricultură în cadrul fermei, emisiile generate de exploatarea terenurilor și schimbarea uzului unui pământ (spre exemplu prin defrișare), precum și cele din activitățile realizate pre- și post-producție (precum producerea îngrășămintelor, pesticidelor, și a furajelor, dar și prelucrarea, depozitarea, refrigerarea, transportul, sau gestionare deșeurilor).

Graficul de mai jos arată contribuția fiecărei etape la totalul GES. O bună parte din emisii se datorează produselor de origine animală, atât prin creșterea lor, cât și prin producerea hranei necesară creșterii animalelor. 

Aceste emisii ar putea crește în viitor din cauza creșterii populației, dar și a măririi veniturilor și a tranziției socio-economice din unele țări. În timp ce statele dezvoltate se luptă deja de câteva decenii cu obezitatea determinată în mare parte din cauza dietelor hipercalorice, în țările în curs de dezvoltare începe să se contureze un trend paradoxal: co-existența subnutriției și a supra-nutriției. Pe măsură ce populația migrează către zonele urbane și/sau își mărește resursele financiare, dieta tinde să conțină mai multe alimente de origine animală, uleiuri vegetale și zahăr, iar stilul de viață devine mai sedentar. Astăzi, peste 2 miliarde de oameni sunt considerați supraponderali sau obezi, în timp ce aproximativ 690milioane de oameni suferă de malnutriție la nivel global. Deși producem suficientă mâncare pentru a hrăni întregul glob, sistemele de distribuție sunt ineficiente, irosind o treime din totalul produs.

Astfel, amprenta de carbon a fiecăruia dintre noi depinde de ce și cât mâncăm, precum și de cât irosim. Masa de Crăciun rămâne un motiv de sărbătoare, însă nu trebuie să fie plină de excese. Unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le putem oferi celor din jurul nostru este să petrecem timp împreună, chiar dacă în momentul de față ne putem vedea cu mulți dintre cei dragi doar online.  

Dr. Lorena Axinte

Lorena deține un doctorat în Planificare Urbană și Regională, obținut în urma cercetării realizate la Institutul de Cercetare pentru Locuri Sustenabile, Universitatea din Cardiff, UK. Proiectul ei analizează politicile și procesele care pot duce la practici de dezvoltare regională regenerativă, precum și moduri de includere a tinerilor în deciziile care le vor afecta viitorul. Lorena a lucrat, de asemenea, ca și cercetător Marie Curie în SUSPLACE ITN, și a beneficiat de un Master Erasmus Mundus in Studii Urbane.

2 thoughts on “Impactul sistemului alimentar asupra climei

Leave a Reply to Impactul climei asupra sistemului alimentar - InfoClima Cancel reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *